Archive for the ‘Sanatatea copilului’ Category
Sumar
Eczema
Generalitati
Eczema poate fi cel mai bine descrisa ca o leziune necontagioasa la nivelul pielii. Este o problema comuna care afecteaza unu din cinci copii pe timpul anilor de scoala. Este deasemenea o afectiune foarte comuna care se observa la aproape toti nou-nascutii. Eczema poate afecta si adultii, dar in cazul lor, este o afectiune cronica si se poate ca persoana in cauza sa trebuiasca sa traiasca intreaga viata cu aceasta problema.
Eczema de la nivelul pielii poarte numele de dermatita. Aceasta inseamna inflamarea stratului superior al pielii numit epiderma. Dermatita apare la toate varstele, dar mai ales la bebelusi si copii.
Eczema este insotita de mancarimi si se inroseste atunci cand cel mic se scarpina. La unii copii, pot fi diferite feluri de inflamatii ca inrosirea pielii, uscarea pielii, pana si craparea pielii exteriorizata prin sangerare.
Cauze
Cauzele difera, de la copil la copil. Multi dintre sugari se irita chiar si de la cele mai neutre sapunuri. Sugarii care au parte de bai lungi se pot irita si de la simpla apa. Daca nu reusiti sa il spalati cu un produs care i se potriveste, in mod sigur cel mic va face eczeme.
Hainele deasemenea joaca un rol important in aparitia eczemelor. Daca hainele nu sunt confectionate din material bun cum ar fi 100% bumbac, cel mic va avea probleme cu pielea exteriorizate prin eczeme. Hainele din bumbac natural si bambus sunt o solutie in acest caz si le puteti gasi si in Romania Aici sau dand click pe banner-ul de mai jos.
Pe de alta parte, eczema poate aparea daca sugarul sau copilul este alergic la anumite tipuri de hrana. Alergii s-au inregistra la alimente ca: oua, alune, broccoli, unt, branza de vaci etc. Aceste alimente in momentul in care sunt consumate de cel mic, la interval de o ora sau mai mult, determina mancarimi pe pielea copilului. Daca alimentatia continua sa contina iritantii in cauza, eczema va aparea negresit.
Prevenire si tratament
Prevenirea este usoara, este bine ca igiena personala sa fie bine intretinuta. Corpul celui mic trebuie mentinut curat. Este bine ca dupa baie o pudra din ierburi sa fie presarata pe pielea celui mic. Hainele copilului trebuie schimbate, iar materialul din care sunt confectionate trebuie sa fie unul moale (de preferat 100% din bumbac sau bambus).
Notati-va daca cel mic prezinta mancarimi dupa anumite tipuri de alimente si evitati-le pe cat de mult posibil in alimentatia sa. Eczemele pot fi tratate cu diverse unguente si cu medicamente antihistaminice. Unele cazuri severe sunt tratate cu steroizi, dar cu mare grija si in doze perfecte.
Difteria
Generalitati
Difteria este considerata o amenintare importanta asupra sanatatii oriunde in lume. Difteria este o boala ca nu poate fi complet eradicata, asadar este important sa stim despre aceasta boala. Desi se pare ca a aparut in antichitate, boala nu a fost complet izolata pana in anul 1821. A fost descoperita pentru prima data de Brentonneau in Franta si de atunci organismul care o provoaca nu a fost identificat.
Difteria este o boala infectioasa bacteriana afectant in principal membranele mucoase sau pielea. Deasemenea sistemul nervos este si el implicat, alaturi de inima. Bacteria responsabila se numeste Cornyebacterium diphtheriae. C. diphtheriae este o bacterie gram pozitiva si pleomorfica. Aceasta baterie produce o leziune locala inflamatorie fie in laringe, gat, nas sau trahee, arareori in ochi, urechea mijlocie sau pe pielea persoanelor infectate.
Cauze
Difteria se raspandeste in principal prin contact direct cu persoanele infectate. Este o boala extrem de contagioasa si se poate extinde prin simpla atingere a persoanei purtatoare sau a lucrurilor folosite de aceasta (servetele, cani etc). Din moment ce bacteria este localizata la nivelul nasului, gatului sau a gurii, ea se poate raspandi prin picaturile din aer propagate prin stranut si tuse.
Deasemenea boala se poate transmite prin sange catre toate organele corpului. Acolo unde ajunge, raspandeste infectia si produce extrem de multe stricaciuni. Desi toxinele pot altera orice tesut din corp, cateodata infectia se raspandeste asa de mult, incat respiratia persoanei afectate devine imposibila. In colectivitati, asa cum se intampla in cazul copiilor difteria se extinde extrem de repede, avand in vedere ca ea circula prin aer, prin intermediul vaporilor de apa.
Un copil sau un adult care a contractat boala se imbolnaveste de doua – patru saptamani si in multe cazuri, chiar daca persoana nu s-a imbolnavit, este purtatoarea bolii o perioada indelungata. Bacteria care provoaca boala are tendinta de a locui in locurile moi si umede din corp, ca gatul si cavitatea bucala.
Simptome
Cu toate ca bacteria este localizata in gat, toxina produsa de aceasta poate afecta alte organe ca: rinichii, sistemul nervos si inima. Boala reprezenta o cauza majora a deceselor in copilarie. Multumita masurilor de igiena publica, cat si a vaccinari, frecventa bolii s-a redus semnificativ.
Bacteria in general ataca gatul sau amigdalele si cateodata laringele sau nasul. Rar, dupa cum am spus mai devreme, apar plagi la nivelul pielii, afectiuni oculare sau otice. Principala caracteristica a difteriei la copii este reprezentata de coloritul gri al membranei zonei afectate. Deasemenea poate exista febra moderata si scurgeri nazale usor sangerii. Un semn distinctiv este reprezentat de “capul de taur” numit astfel datorita tumefierii ganglionilor limfatici de la nivelul gatului. Gatul pacientilor apare astfel deosebit de umflat, asemanator cu cel al unui taur.
Iata cateva simptome comune:
- durere puternica in gat;
- hipersalivatie (ceea ce arata obstructia cailor aeriene);
- tumefierea ganglionara;
- scurgeri nazale apoase – sangerii;
- febra usoara, frisoane si stare generala alterata;
- cresterea pulsului;
- oboseala si slabiciune (cel mic nu se va mai juca);
- in cazul in care pielea este afectata, ea capata un aspect albastrui;
- marca boli este reprezentata de o membrana groasa si gri ce se dezvolta la baza gatului si care obstrueaza respiratia, astfel incat celui mic ii este imposibil de respirat;
- umflarea gatului;
- ameteala si varsaturi.
Evolutia
Boala poate fi fatala pentru copii, avand in vedere rata mare de extindere catre toate organele, dar si blocarea cailor aeriene.
Majoritatea deceselor, mai ales in cazul adultilor sunt datorate miocardiopatiei toxice, care reprezinta un efect al toxinelor difterice asupra inimii. Procentul acestui fel de decese este de aproximativ 10 – 25 % din cazuri si in general apare dupa 2 – 3 saptamani de la atacul acut.
Alt organ extrem de afectat de difterie este rinichiul.
Diagnostic
Cultura de la nivelul gatului este cel mai eficient test in difterie. Mostre pot fi luate si din leziuni suspecte. Daca doctorul suspecteaza ca inima a fost afectata, este indicat si un EKG.
Tratament
Prevenirea este mai buna decat tratarea si acest lucru este foarte adevarat in cazul acestei boli. Cu multi ani inainte vaccinarea nu era inventata. DTP (difterie, tetanos si pertussis) reprezinta cele mai periculoase boli si ele pot fi evitate prin vaccinarea din timpul copilariei.
Boala poate fi fatala, asa ca are nevoie de o atentie imediata. Tratamentul trebuie inceput de urgenta, urmand ca acesta sa se confirme apoi prin analize. Antitoxina difterica este cea mai buna si ea poate fi administrata intravenos. Antibioticele puternice joaca deasemenea un rol semnificativ in tratament si controlul bolii si a simptomelor sale. In unele cazuri, caile aeriene trebuie desfundate.
Tusea convulsiva (tusea magareasca)
Generalitati
Tusea poate fi definita ca o expiratie brusca. Este un reflex natural al corpului, atunci cand exista congestie sau iritatii in gat sau pe tractul respirator. Cu alte cuvinte, tusea este reactia corpului la anumite substante care il irita si au tendinta de a bloca trecerea aerului catre plamani.
Tusea este o problema comuna care ne afecteaza pe toti. In general este considerata o problema simpla, dar cand este un simptom semnificativ al unor boli majore, poate produce stricaciuni majore in corpul uman. La copii, cea mai severa forma de tuse este tusea convulsiva sau magareasca. Ea mai este cunoscuta si ca pertussis. Cel mai clar simptom al tusei convulsive este o tuse necontrolata, continua, care uneori poate duce chiar la oprirea respiratiei copilului pentru o scurta perioada. Tusea este in general urmata de un sunet ascutit, care arata trecerea aerului. Sunetul seamana cu cel creat de magari, de unde ii vine si denumirea.
Cauzele
Tusea convulsiva este provocata de o bacterie numita Bortadella pertussis. Aceasta bacterie, atunci cand este inhalata, se ataseaza de cilii prezenti in tractul respirator. Cilii sunt foarte mici, se aseamana parului si se misca inainte si inapoi pe tractul respirator, miscati fiind de fluxul continuu de aer. Miscarea lor continua ajuta la curatirea de bacterii, virusi si alte microorganisme a tractului respirator.
Bortadella pertussis interfereaza cu mecanismul si functionalitatea cililor. Cand cilii reusesc s-o inlature, ea se blocheaza in tractul respirator si ca rezultat apare tusea, un raspuns natural al organismului la prezenta acestor iritanti.
Bacteriile sunt in general transportate in picaturile de apa ce ajung in aer in momentul tusei unui copil sau a unei persoane infectate. Perioada de incubatie (timpul care trece de la ingestia bacteriei pana la aparitia simptomelor) poate dura intre 2 si 5 zile.
Simptome
Simptomele incep cu o tuse simpla. Boala este adesea diagnosticata gresit, fiind confundata cu o raceala severa sau cu o tuse de rutina. Copilul are ochii inlacrimati, este obosit, stranuta, isi pierde apetitul si ii curge nasul. Severitatea se mareste cu a doua sau a treia saptamana de tuse continua. Tusea se spune ca este cauzata de inflamarea sistemului respirator si asadar, tractul respirator se ingusteaza. Acest fapt face ca respiratia sa devina dificila pentru copil, asadar cel mic nu poate primi tot oxigenul de care are nevoie. Drept rezultat copilul se inclina in fata si incearca sa primeasca mai mult aer. Copilul respira greu si adesea fuge la fereastra in cautarea aerului proaspat.
Copilul va fi extenuat datorita respiratiei greoaie, deasemenea cel mic se poate albastri pentru ca nu ii ajunge suficient oxigen la nivelul celulelor.
Complicatii
Pot exista complicatii serioase ca urmare a netratarii corespunzatoare a tusei convulsive. Una dintre cele mai periculoase se inregistreaza la nivelul creierului, datorita lipsei de aer. Aportul insuficient de oxigen catre creier poate duce la atacuri de panica, lesinuri sau orice alt fel de criza prin care creierul alerteaza asupra insuficientei sale oxigenari.
O alta complicatie rara pentru adulti este reprezentata de hernie. Forta pe care tusea o propaga asupra abdomenului si a organelor adiacente poate provoca protuzia organelor in afara corpului, provocand hernie. Alte complicatii includ: pneumonia, blocajul respiratiei si multe altele.
Diagnostic si tratament
Tusea convulsiva poate fi dificil de diagnosticat. Totusi, simptomele si sunetele provocate de tuse pot indica in mod clar tipul de boala. Diagnosticul clar poate fi pus dupa cultura de la nivelul gatului. Cultura bacteriana arata un rezultat pozitiv pentru prezenta bacteriei pertussis si confirma diagnosticul. Radiografia pulmonara si analizele sangelui pot arata modificari in functie de gravitatea bolii.
Tratamentul este reprezentat de vaccinare, pentru ca dupa cum am spus prevenirea este intotdeauna mai buna decat tratarea.
Tusea convulsiva se trateaza prin antibiotice si siropuri mucolitice, asadar pentru un tratament eficient va trebui sa consultati medicul.
Astmul
Introducere si definitia astmului
Astmul se refera in general la astmul bronsic si este o afectiune respiratorie in care, exista o obstructie pe traseul respirator uman. Sunt foarte multe cauze care provoaca astmul la copii si care pot deveni fatale si asadar, afectiunea cere atentie de urgenta mai ales in cazul copiilor.
In zilele noastre, incidenta astmului bronsic creste foarte rapid. Multi experti cred ca acest fapt se petrece datorita schimbarilor climatice si mai ales poluarii. Aerul este intotdeauna poluat si produce tot felul de alergii in corpul uman, mai ales in corpul copiilor. Un studiu arata ca unu din cinci copii, chiar si in tarile dezvoltate sufera de simptome astmatice intr-un fel sau altul.
Descriere
Astmul copiilor este o afectiune respiratorie obstructiva care se manifesta prin atacuri repetitive de wheezing, expiratie prelungita si respiratii scurte. Pe langa toate acestea, o tuse iritativa este comuna. Plamanul este organul principal al sistemului respirator si joaca un rol major in schimbul de gaze dintre corp si mediu. Cand aerul este inhalat, el intra prin nas si este filtrat, incalzit si umezit. Cand ajunge la plaman, dupa ce a trecut prin caile respiratorii (trahee): bronhiile, bronhiolele si alveolele schimba acest aer. Aerul purificat este apoi transportat catre fiecare celula a corpului, iar in acest fel tot corpul supravietuieste.
Cand exista o obstructie pe calea aeriana, nu ajunge suficient aer in caile aeriene si bineinteles in plaman si prin urmare in corp, asadar plamanul face mai mult efort pentru a satisface nevoia de aer a corpului, fenomen exteriorizat printr-o respiratie grea. Grav este insa in momentul in care apare dispneea, un simptom major al astmului. Constrictia cailor aeriene poarta numele de bronho-spasm. In aceasta afectiune, membranele care captusesc caile aeriene se umfla, iar glandele din pereti produc mai mult mucus, care nu face decat sa obstrueze si mai mult trecerea aerului.
Astmul poate fi provocat de acei alergeni care produc alergii la nivel bronsic si in tractul respirator. Celulele corpului reactioneaza la aceste alergii si produc mai mult mucus, lucru care duce la blocarea trecerii aerului. Traheea si sistemul bronsic sunt ingustate si respiratia va fi astfel ingreunata. Copilul devine nelinistit si respira greu. Muschii se vor contracta, mai ales in zona toracelui si a umerilor. Deasemenea cel mic poate sa tuseasca.
In cazul in care copilul este mare, el va simti nevoia de aer si va fugi catre fereastra. Acest fapt indica prezenta astmului sau a unui atac asmatic. In unele cazuri severe, astmul produce un sunet/zgomot puternic odata cu respiratia, care poate fi auzit usor chiar si de la distanta.
Cauze
Doi factori importanti care joaca un rol major in astm sunt: inflamarea cailor aeriene si hiperactivitatea bronsica. Acestea sunt doua teorii de baza privitoare la astm. Mai jos sunt cativa factori ce pot provoca astmul copiilor:
- alergenii ca: polenul, penele, parul de animale, praful, cochiliile etc.;
- iritanti in aer ca: fumul de tigara, gazul, poluarea aerului, murdaria etc.;
- anumite mirosuri ca parfumurile, deodorantele, balsamurile de rufe, detergentii de rufe, fumul, emailul si vopseaua;
- conservantii si anumite sucuri de fructe;
- infectiile respiratorii ca raceala, infectiile in gat, bronsitele etc.;
- conditii de igiena proaste si neaerisirea camerei;
- atmosfera rece si mediu plin de praf.
Diagnostic
Astmul poate fi diagnosticat prin radiografii pulmonare si auscultatia cu stetoscopul. Va exista congestie asociata wheezing-ului. La copiii peste sase ani testele respiratorii pot fi foarte utile. Analizele sanguine si hemograma este deasemenea foarte utila, se poate observa un numar crescut de celule albe (leucocite).
Tratament
Tratamentul pentru astmul copiilor este reprezentat de inhalator, care este salvator de vieti in cele mai multe cazuri. Acest instrument contine un medicament care dilata traheea si astfel respiratia devine mai usoara. Este foarte important ca cel mic sa invete sa foloseasca inhalatorul exact atunci cand are nevoie.
Durerile abdominale
Generalitati
Durerile abdominale pentru copii sunt la fel de comune ca si raceala. Durerile abdominale poarta numele de colici. Ele sunt foarte comune la nou-nascuti, copii si in unele cazuri la adolescenti.
Pentru unii copii si nou-nascuti, durerile abdominale devin o rutina si necesita o atentie majora. Pot exista numeroase cauze care provoaca dureri abdominale sau colici la copii.
Cauze
Dupa cum am spus mai devreme sunt multe cauze care pot provoca dureri abdominale. Diagnosticul este rareori pus, avand in vedere ca nou-nascutul sau copilul mic nu arata nici un alt semn in afara de a plange.
Poate exista o infectie in intestine produsa de orice bacterie sau protozoa etc. Aproape toti nou-nascutii au sistemul digestiv subdezvoltat, la fel si intestinele, asadar este foarte greu pentru ei sa digere orice li se da, chiar si laptele matern. Colicile incep de indata ce intestinele primesc hrana, fie ea doar lapte.
Unii dintre nou-nascuti prezinta apoi diaree si scaune apoase. Ei pot suferi si de intoleranta la lactoza in care, intestinele sunt incapabile sa digere lactoza prezenta in lapte. In acest caz, doctorul va poate sfatui sa opriti alimentatia cu lapte natural si sa o continuati cu o formula speciala de lapte fara lactoza.
Alte cauze ale durerilor abdominale pot include constipatia (care este mai comuna la nou-nascuti si copii) provenita tot din capacitatea redusa de a digera alimentele. Unii nou-nascuti pot retine gazele in stomac si bineinteles si in intestine, lucru care din nou duce la colica abdominala. Noi-nascutii nu trebuie sa fie supraalimentati, pentru vor varsa si astfel vor deranja echilibrul gastro-intestinal.
Mai rar, hernia inghinala, infectia urinara, apendicita si stenoza pilorica pot deasemenea genera dureri abdominale.
Simptome
Noi-nascutii, dar si bebelusi nu se plang, doar plang si nimic mai mult. Este asadar, destul de dificil de diferentiat durerea abdominala, de colica la copiii mici. Copiii mai mari se pot plange de astfel de dureri. De multe ori durerea abdominala sau colica este asociata fie cu diareea, fie cu constipatia.
De multe ori, atingerea abdomenului poate fi dureroasa si asta se observa pentru ca cel mic incepe sa planga. In cazul in care cel mic incepe sa planga imediat dupa hranire, atunci o problema digestiva este semnalata astfel prin durere abdominala si in acest caz trebuie sa mergeti cu cel mic la doctor.
Diagnostic
Este destul de dificil de diagnosticat, mai ales la copiii care nu vorbesc inca si care nu se pot plange de durere. De multe ori, in cazul in care, dupa cum am spus anterior, atingem abdomenul si cel mic incepe sa planga inseamna ca el sufera de dureri abdominale sau colica.
In majoritatea cazurilor, o durere abdominala nu se poate diagnostica pana cel mic nu prezinta diaree sau constipatie. Atata timp cat picaturile antispastice nu provoaca nici un rau, acestea se pot administra, dar in cantitati reduse. In rarele cazuri, cand exista probabilitatea unei obstructii intestinale, radiografie sau RMN abdominal este indicat, ambele fiind foarte utile in a diagnostica o cauza perfecta pentru durerea sau colica abdominala la copii sau sugari.
Tratament
Exista cateva remedii disponibile in casa, cum ar fi administrarea a mai putin de 1 ml de suc de ghimbir. Deasemene ii mai puteti administra suc cu aroma de busuioc sau ulei de marar care sunt foarte eficiente in majoritatea cazurilor. Pe de alta parte este de preferat sa se evite mancarurile solide. In cazul in care copilul prezinta diaree, este crucial ca el sa fie hidratat pentru ca deshidratarea copilului este foarte periculoasa. In caz de constipatie supozitoarele cu glicerina sunt foarte indicate, pentru ca glicerina are proprietatea de a inmuia scaunul.
Atentie apendicita si obstructia intestinala, desi sunt rare nu trebuie neglijate si necesita operatie de urgenta.
Un remediu foarte bun il constituie postul, lasati intestinul liber pentru o zi, fara a-l impovara cu mancare si lasati-l sa-si revina de la sine.
Oreionul
Generalitati
Oreionul este o infectie acut virala care este caracterizata prin umflarea glandei parotide, care este localizata in partea de jos – fata a urechii. Cateodata el afecteaza si glanda salivara situata pe partea inferioara a maxilarului.
Candva demult, oreionul era considerata una din cele mai inevitabile infectii ale copilariei. De cand a aparut vaccinul pentru oreion in 1967, incidenta oreionului a scazut in intreaga lume, mai ales in SUA, dar exista foarte multi copii neimunizati in diferite parti ale lumii.
Transmitere
Oreionul poate apare la orice varsta. Persoanele care nu sunt imunizate, fie prin vaccin, fie printr-o imbolnavire anterioara sunt predispuse la imbolnavire. Pana la aparitia vaccinului, oreionul era o boala foarte comuna la nou-nascuti, copii si tineri. Dintre cei care contracteaza boala, pana la 50% au simptome usoare sau chiar nici un fel de simptome, asadar nu au de unde sa stie ca sunt infectati.
Cauze
Oreionul este o infectie virala si in majoritatea cazurilor virusul incriminat poarta denumirea de Paramyxovirus. Este transmis in principal prin saliva infectata. Saliva este infectata cu sase zile inainte de aparitia umflaturilor de la nivelul obrajilor (cauzate dupa cum am mai spus de tumefierea glandei parotide). Infectia ramane in corp pentru inca doua saptamani dupa aparitia umflaturilor, dar severitatea infectie se inregistreaza la una – doua zile de la aparitia tumefierii.
Simptome
Una din cele mai comune simptome este febra. Poate fi de la medie spre severa. Alte simptome includ durerile de cap, de muschi si letargia. Copilul devine nervos si deasemenea isi pierde apetitul. Acest intreg tablou este urmat de tumefierea parotidelor si a glandelor salivare, exteriorizate prin umflarea obrajilor sau prin umflaturi sub urechi de-o parte si de alta sau doar pe o parte a capului.
Complicatii
Complicatii severe sunt extrem de rare in cazul oreionului. Totusi, oreionul poate provoca anumite complicatii. Poate provoca meningita aseptica (o infectie a membranei care acopera creierul si maduva spinarii) in aproximativ 10% din cazuri. In 20 – 30% din cazuri, poate provoca umflarea testiculelor la barbatii care au ajuns la pubertate. Aceasta complicatie poarta denumirea de orhita. Arareori provoaca probleme de fertilitate. La femei provoaca umflarea sanilor, o complicatie cunoscuta sub numele de mastita. Foarte rar apare umflarea fundului ovarului. Oreionul afecteaza deasemenea auzul la anumite persoane, poate provoca avort spontan mai ales daca sarcina este la inceput.
Raspandire
Oreionul este o boala contagioasa care se raspandeste prin saliva, asadar stranutul, cascatul, scuipatul si orice alta forma prin care microorganismele din nas si gat ajung in atmosfera reprezinta calea sa de raspandire. Daca cel mic pune jucariile in gurita, acele jucarii devin purtatoare. Deasemenea prosoapele, hainele, monezile etc. reprezinta o cale de transmitere. Virusul oreionului a fost izolat din tractul respirator inainte cu 3 zile si dupa 8 – 9 zile de la infectie.
Preventie si tratament
Preventia este intotdeauna mai buna decat tratarea, asadar mai bine prevenim aparitia sa decat sa tratam boala in sine. Deasemenea igiena este foarte importanta, puteti preveni boala dezinfectand podelele si pastrand cele mai bune conditii de igiena.






