Date
Breast Cancer Ribbon

Archive for the ‘Sarcina’ Category

Sumar

posted by:

  1. Ingrijirea dintilor in timpul sarcinii
  2. Psihologia sarcinii
  3. De ce trebuie sa tinem cont pe perioada sarcinii
  4. Importanta exercitiului fizic in perioada sarcinii
  5. Etapele de dezvoltare ale fatului
  6. Imbatranirea placentei
  7. Sarcina prelungita
  8. Cezariana
  9. Cresterea in greutate pe parcursul sarcinii
  10. Ce simptome sunt periculoase in sarcina?



Ce simptome sunt periculoase in sarcina?

posted by:

Lunile de graviditate va solicita din plin organismul, iar cunoasterea semnelor care va pun sarcina in pericol este esentiala.
Sangerarea usoara, atunci cand embrionul se fixeaza in uter si greturile sunt cele mai frecvente manifestari care apar la inceputul sarcinii si care va pot speria, fara sa fie cazul. Dar, pe langa acestea alarme false, exista si simptome ce ar trebui sa va trimita de urgenta la medic. Sarcina toxica, manifestata prin greturi si voma ce persista dupa primul trimestru de sarcina, poate duce la nasterea unor copii subponderali. Monitorizarea constanta pe timpul sarcinii va fereste de surprize neplacute.
Hemoragia, risc de avort
Avortul spontan si desprinderea placentei sunt cateva dintre pericolele pe care le poate ascunde hemoragia. In cazul avortului spontan (pierderea sarcinii in primele 20 de saptamani de la conceptie), scurgerile vaginale cu sange, cheagurile si apoi hemoragia sunt primele simptome. Ele sunt urmate de dureri abdominale, care pot aparea chiar cu cateva ore sau la cateva zile mai tarziu. Majoritatea avorturilor spontane nu au cauze identificate.
“Sangerarea vaginala la inceputul sarcinii survine dupa un contact sexual sau in cazul contractarii unei infectii a cervixului, iar obstetricianul trebuie consultat obligatoriu. Cand sangerarea este insotita de dureri abdominale, atunci poate fi vorba de o sarcina extrauterina. Sangerarea din al doilea trimestru de sarcina indica o afectiune a colului. Cand este mai mare, indica “placenta praevia” (placenta acopera cervixul). Travaliul prematur poate da o sangerare insotita de contractii uterine dureroase, de dureri de spate si de senzatia de greutate in abdomen” spune dr. Alexandra Crisan.
Infectiile, o posibila cauza
Medicii presupun ca majoritatea avorturilor spontane apar din cauza dezvoltarii anormale a fatului si din cauza infectiilor la nivelul aparatului genital de care sufera mama. In cazul riscului de avort spontan, medicul recomanda odihna la pat si restrictionarea activitatii sexuale. Mai mult, cand exista riscuri de pierdere a sarcinii, specialistul va investiga prezenta unei dilatari premature a colului uterin.
Disconfortul si usturimea din timpul urinarii si durerea in zona inferioara a abdomenului sunt semne care indica prezenta infectiilor urinare. Cand aveti temperatura si frisoane si transpirati excesiv este semnalul ca infectia s-a extins la rinichi si ca aveti nevoie de ingrijiri medicale imediate.
Contractiile, semn de travaliu timpuriu
Cand uterul se contracta inainte de cea de-a 37-a saptamana de sarcina, inseamna ca s-a declansat travaliul timpuriu. Semnele alarmante constau in mai mult de patru contractii ale uterului pe ora, chiar lipsite de dureri, tensiune crescuta in zona pelvina, dureri de spate si, uneori, dificultati in a ridica picioarele. In aceste cazuri, medicul va decide fie sa administreze tratamente antispastice si de mentinere a sarcinii, fie sa “lege” colul uterin, pentru a impiedica expulzia fatului inainte de termen.
Nu se mai simt miscarile fatului
Pe masura ce se dezvolta, copilul care creste in uter incepe sa se miste, iar dupa a 14-a saptamana i se pot percepe miscarile. Dar daca placenta se desprinde de uter, partial sau complet, fatul nu se mai poate hrani corespunzator si miscarile lui sunt reduse sau inceteaza.
Daca se umfla picioarele
Hipertensiunea din timpul sarcinii indica o afectiune numita preeclampsie. Daca boala nu este tratata, fatul poate avea intarzieri in crestere din cauza lipsei de oxigen si de substante nutritive. Simptomele constau in umflarea picioarelor si a fetei, prezenta pungilor in jurul ochilor, cresterea rapida in greutate.
Sursa:Adevarul Sanatate nr. 32

Ingrijirea dintilor in timpul sarcinii

posted by:

Sanatatea orala este rezultatul sanatatii generale, astfel ca igiena si sanatatea dentara in sarcina sunt foarte importante. Modificarile hormonale din timpul sarcinii determina o mai mare susceptibilitate a gingiilor la placa bacteriana, inflamatie si sangerare. Gingivita de sarcina poate fi evitata prin periaj zilnic si folosirea atei dentare. Un periaj profesional la inceputul sarcinii poate indeparta riscul unor inflamatii gingivale. Boala parodontala severa se leaga de nasterea prematura si greutatea scazuta a nou – nascutului.
Anumite manopere stomatologice si chirurgicale sunt contraindicate in sarcina. Este bine sa avertizati medicul inainte de orice interventie. Daca trebuie intervenit, trebuie stiut ca anestezicele – lidocaina, novocaina – trec prin placenta, dar la dozele folosite in stomatologie, procedurile sunt sigure. Acestea trebuie administrate cu seringa, intrucat alte forme, cum ar fi prin inhalatie sau intravenos, cresc pericolul de pierdere a sarcinii in primul trimestru.
Unele antibiotice – penicilina, amoxicilina si eritromicina – sunt sigure, dar trebuie evitata tetraciclina, care decoloreaza dintii fatului.
Ca regula generala, orice procedura stomatologica ce amelioreaza sanatatea dvs este buna si pentru fat si poate fi realizata in timpul sarcinii.

Psihologia sarcinii

posted by:

Sarcina este traita individual de fiecare femeie, iar psihicul femeii insarcinate este deosebit de sensibil. Plecand de la premisa ca sarcina nu va transforma doar corpul, ci ca transformarea este mult mai complexa, unele dintre lucrurile care se petrec cu dvs in aceasta perioada pot chiar sa va surprinda.
In primele luni de sarcina, greata si starea de oboseala va vor produce mult disconfort. Chiar si atunci cand dormiti bine si somnul este productiv, in urma transformarilor hormonale, dar si a concentrarii dvs asupra fatului, peste zi, atentia si memoria putandu-va fi afectate, asa incat s-ar putea ca randamentul dvs profesional sa se diminueze.
Oscilatiile emotionale sunt si ele frecvente, fara insa a fi expresia unor conflicte interioare sau a unor altor probleme afective, astfel incat toata perioada sarcinii este in egala masura incarcata de angoasa si speranta, linistea putand fi inlocuita brusc de temeri. E bine sa fiti atenta si sa stiti ca, daca starile de anxietate sau de depresie persista, atunci e important pentru dvs, dar mai ales pentru viitorul bebelus, sa consultati medicul sau psihoterapeutul. S-a constatat ca astfel de suferinte ale mamei in timpul sarcinii au repercursiuni asupra comportamentului si starilor emotionale ale copiilor la varste de 4 – 5 ani (ADHD, dificultati de concentrare a atentiei si diverse probleme emotionale).
Este important pentru dvs sa recunoasteti si sa distingeti depresia de oscilatiile emotionale. Mai des intalnita in primul trimestru de sarcina si spre finalul ultimului trimestru, depresia este caracterizata prin urmatoarele semne: anxietate crescuta, stari de iritare accentuata, tulburari de somn, schimbari in modul de alimentatie, pierderea interesului pentru activitati care inainte va faceau placere, tristete constanta. Daca regasiti la dvs mai multe dintre aceste semne, nu va grabiti sa va puneti diagnostic, dar consultati un specialist, pentru ca, daca amanati lucrurile s-ar putea inrautati. In plus, o depresie in timpul sarcinii creste riscul aparitiei alteia dupa nastere. In cazul depresiei, abordarea multidisciplinara medic – psihoterapeut este cea mai eficienta.
Ca sa evitati depresia, este bine sa va exprimati sentimentele si sa vorbiti despre starile, temerile si incertitudinile pe care le traiti, astfel incat sa nu lasati sa se acumuleze tensiunea psihica. Vorbiti cu partenerul dvs si faceti impreuna anumite lucruri. Incercati sa va intariti legatura. Fiti alaturi de cei dragi si petreceti timp cu prietenii. Ei va vor oferi sprijin emotional, pentru ca singuratatea nu este o solutie. Incercati sa va relaxati cat de mult posibil s neaparat, nu uitati sa aveti o dieta echilibrata si sa faceti exercitiile fizice recomandate de medic, care au rolul de a indeparta stresul. Puteti reduce stresul si evitand schimbarile majore care pot fi amanate pentru mai tarziu (nu este indicata schimbarea locuintei sau a serviciului etc).
A deveni mama inseamna asumarea unui nou rol social, care nu le anuleaza pe celelalte, asa ca nu uitati sa fiti femeie, sotie, fiica, prietena, colega! Sarcina poate fi una dintre cele mai frumoase perioade din viata dvs, asa ca succes!

De ce trebuie sa tinem cont pe perioada sarcinii

posted by:

Femeia naste dintotdeauna. Perioada de sarcina si fenomenul nasterii sunt si trebuie percepute ca fiind fiziologice. Cu toate acestea, este necesara supravegherea medicala calificata, sarcina solicitand din plin homeostazia organismului matern. Din punct de vedere al gravidei, preocuparea pentru sarcina trebuie sa inceapa in cadrul planificarii familiare, inainte de concepere. Astfel, este necesar consultul ginecologic, echilibrarea in cazul unei patologii preexistente sarcinii, sfatul genetic, efectuarea unui set de analize generale si a analizelor specifice sarcinii, intarirea muschilor abdominali prin exercitii fizice.
Dupa conceptie, este obligatoriu ca gravida sa se prezinte cat mai din timp la medicul obstetrician si sa beneficieze de asistenta prenatala. Ea trebuie sa respecte calendarul consultatiilor si investigatiilor stabilite de obstetrician.
Alimentatia gravidei trebuie sa cuprinda produsi fundamentali (proteine, glucide, lipide), vitamine (in special A si C) si minerale (mai ales Fe si CA). Este bine ca alimentele sa fie proaspete si simplu preparate. Se evita carnea putin preparata (salamuri, afumaturi), pateurile, vanatul, condimentele, muraturile, bauturile alcoolice, tutunul. Se evita constipatia, prin miscare, alimentatie si, doar la nevoie se folosesc laxative usoare. Aportul de lichide este de 2 – 2.5 l/zi. Greutatea corpului la sfarsitul sarcinii nu trebuie sa fii crescut cu mai mult de 10 – 12 Kg (la sarcina monofetala). Este importanta profilaxia si tratarea cariilor dentare.
Toata imbracamintea gravidei trebuie sa fie lejera, comoda, larga, iar incaltamintea sa fie comoda, fara tocuri si sa respecte curbura piciorului. Nu sunt recomandate centurile abdominale. Se fac dusuri caldute.
Gravida trebuie sa evite stresul psihic, emotiile puternice, negative. Isi va continua modul obisnuit de viata, mentinand relatiile cu familia si societatea, va dormi suficient, se va plimba in aer liber cel putin o ora zilnic. Va efectua miscari usoare de gimnastica, neobositoare, fara solicitarea muschilor abdominali. In apropierea termenului se vor evita calatoriile.

Importanta exercitiului fizic in perioada sarcinii

posted by:

Sarcina nu este o boala, ci un fenomen fiziologic absolut normal pentru femeile aflate la maturitate. Este cea mai frumoasa perioada din viata unei femei, chiar daca se produc modificari majore pentru organism.
Schimbarile aparute in timpul sarcinii sunt cauzate de cresterea masiva a cantitatii de hormoni, conducand la slabirea si relaxarea muschilor, pentru a permite bebelusului sa se dezvolte.
Dezechilibrele musculare duc la modificarea centrului de greutate si induc o accentuare nedorita a curburilor normale ale spatelui (hiperlordozei lombare si a cifozei dorsale), aparand astfel “durerea lumbago de sarcina”.
Cresterea in greutate a gravidei determina coborarea boltii plantare (piciorul plat), mersul fiind astfel ingreunat.
Din cauza cresterii cantitatii de sange in organism (4.5 litri), inima este suprasolicitata, frecventa cardiaca si tensiunea arteriala se intensifica. Apar varicele, prin relaxarea peretilor vaselor sanguine si staza sanguina.
Pe masura ce se dezvolta sarcina, respiratia este ingreunata si este necesara invatarea unor tehnici de respiratie.
In primele trei luni de sarcina apar greturile si varsaturile, scade tranzitul intestinal (constipatie), apar hemoroizii si arsurile stomacale, creste diureza (1500 – 1800 ml/zi), creste cantitatea de lichide din organism, aparand astfel edemele (retinerea apei si tumefiere), care ingreuneaza mersul.
Exercitiile fizice sunt deosebit de importante pentru a putea face fata tuturor solicitarilor si modificarilor la care este supus organismul femeilor insarcinate. Practicate regulat, acestea ajuta la tonifierea unor grupe muscularer care vor fi solicitate in timpul nasterii: muschii abdominali, ai spatelui, ai bazinului, perineali si la ameliorarea circulatiei venoase si a edemelor la nivelul membrelor inferioare.
Supravegherea medicala este foarte importanta pentru ca atat mama cat si fatul sa nu aiba de suferit, kinetoterapeutul fiind singurul in masura sa stabileasca programele de exercitii specifice in functie de varsta gravidei, de stadiul si evolutia sarcinii (disconfort, hipertensiune, edeme etc.), gradul de antrenament. Acesta va doza efortul prin monitorizarea functiilor vitale (frecventa cardiaca sa nu depaseasca 140 batai pe minut), prin aprecierea temperaturii corpului si a gradului de hidratare.
Programul trebuie efectuat de cel putin 3 ori pe saptamana, avand o durata de 45 – 60 de minute, in functie de stadiul sarcinii si este de preferat sa fie practicat cu o ora inaintea mesei sau la doua ore dupa masa.
In trimestrul al doilea de sarcina, efortul poate fi incheiat cu un program usor de aerobic cu durata de maximum 10 minute, pentru a nu suprasolicita gravida.
Miscarea este un mijloc important de eliminare a stresului, indiferent de nivelul la care apare, muscular sau nervos, gravida constientizand efectele pozitive: mentinerea organismului in forma, atat in perioada de sarcina, cat si postnatal, prin refacerea rapida a organismului.

Etapele de dezvoltare ale fatului

posted by:

Fecundarea
Viata incepe chiar in clipa conceperii cand spermatozoidul, provenit din testiculii barbatului, se contopeste cu ovulul provenit din ovarele femeii spre a forma o celula ou, celula umana. De acum femeia este insarcinata. Poate fi considerat unul dintre miracolele vietii judecand dupa faptul ca un singur ovul, din cele cateva mii pe care le fabrica ovarele, este trimis in fiecare luna in trompe, asteptand doar o zi (intre 12 si 24 de ore) sa fie fecundat, lucru care daca nu se intampla, moare si este eliminat. De asemenea un singur spermatozoid, din cele cateva sute de milioane de exemplare care pornesc spre ovul, ajunge sa invinga barierele ostile din drumul sau, acesta fiind cel mai puternic, cel mai sanatos si cel mai vioi.
Viata spermatozoizilor dureaza 24-48 de ore, daca sunt purtatori de cromozomi Y si 3-5 zile daca sunt purtatori de cromozomi X. Cei purtatori de cromozomi Y, determina sexul masculin si sunt mai mici si mai iuti, dar traiesc mai putin. Cei purtatori de cromozomi X determina sexul feminin si sunt mai mari ca volum, mai lenti, mai rezistenti mediului acid si traiesc mai mult, avand deci mai multe sanse de fecundare .
La intrarea in uter ajung aproximativ 300 000 000 de spermatozoizi, dar din cauza colului inchis si a mediului acid din vagin, desi protejati de lichidul seminal, nu supravietuiesc mult timp, mai ales cei cu cromozomi Y care sunt mai sensibili.
Numai 3-4 zile, in perioada de ovulatie, pot patrunde in colul uterin prin mucusul cervical, care favorizeaza supravietuirea si deplasarea lor in uter catre orificiul trompei. Drumul pe care trebuie sa-l parcurga consta in 7 cm in uter si 10-12 cm in trompa, care contractandu-se ii ajuta sa avanseze. Numai cateva mii de spermatozoizi ajung sa intalneasca ovulul in trompa uterina, iar dintre acestia numai unul reuseste sa-l patrunda.
Diviziunea celulara
In urmatoarele 40 de saptamani, numarul saptamanilor de sarcina, aceasta celula fecundata se dezvolta continuu, divizandu-se in milioane si milioane de alte celule. Fiind initial mai mica decat gamalia unui ac, ajunge sa se transforme intr-un organism extrem de complex, poate cel mai complex de pe pamant.
Dintr-o celula minuscula, amorfa devine in numai noua luni, o fiinta umana perfect formata, ce reprezinta deja un univers in sine, o lume, o personalitate unica, irepetabila, un om in toata complexitatea lui, cu trairi, ganduri, sperante si promisiuni pentru viitor, gata sa-si inceapa periplul neobosit al vietii.
De acum incepe un proces de evolutie implacabil, la toate nivelurile, fizic, afectiv, intelectual, spiritual, ce se incheie doar odata cu viata.
Actul procrearii are loc in trompa uterina, astfel se declanseaza ciclul cresterii, prin care celulele incep sa se reproduca permanent prin inmultire si diviziune. Oul fecundat se divide la inceput in doua, apoi in patru, in opt, in saisprezece si tot asa. Prima diviziune dureaza aproximativ 24 de ore, urmatoarele petrecandu-se mai repede. In ziua a patra, ovulul constituit deja din 16 celule sub forma unei mure, paraseste trompa uterina si migreaza spre uter, unde se fixeaza in mucoasa moale.
La inceput toate celulele sunt la fel, apoi incep sa se diferentieze unele de altele in tesuturi specializate: muschi, celule nervoase etc; unele formand invelisul extern al corpului, altele fundamentul pe care se vor dezvolta organele si anumite parti ale corpului, avand fiecare sarcina proprie si destinatia precisa. Astfel se diferentiaza ca structura si se dispun in straturi. Primul strat constituit din celule mici, in interior, este endoblastul, din care se vor forma plamanii, tubul digestiv si glandele salivare, ficatul, pancreasul etc. Al doilea strat este ectoblastul, in exterior, format din celule cilindrice, care da nastere prin diferentiere, sistemului nervos, stratului epidermic al pielii, unghiilor si parului, glandelor mamare si organelor de simt. Intre cele doua se formeaza al treilea strat, in saptamanile 2-3, numit mezoblast, din care se vor forma sistemul circulator, maduva osoasa, splina, ganglionii, vasele limfatice, muschii, aponevrozele (membrane fibroase, foarte rezistente care invelesc si sustin muschii), tendoanele si scheletul, rinichii, suprarenalele etc.
Tot acest proces de dezvoltare se desfasoara dupa legi foarte exacte, ale caror detalii reprezinta un secret pe care omenirea nu-l va descifra niciodata in intregime, existand inca extrem de multe intrebari fara raspuns.
Cele mai multe raspunsuri se pun pe seama genelor, care functioneaza coordonand, dirijand celulele de care sunt purtate, acestea indeplinindu-le toate comenzile. Fiecare gena este purtatoarea amprentei specifice, informationale, ele hotarand caracteristicile fizice si intelectuale, predispozitiile, particularitatile care se mostenesc de la parinti, jumatate din numarul de cromozomi provenind din spermatozoidul tatalui si jumatate din ovulul mamei.
In cursul vietii intrauterine se produce cea mai rapida crestere, embrionul parcurgand transformari uriase. Astfel schimbarile extrem de complexe din primele 12 saptamani, care se produc zilnic, i-au facut pe specialisti sa evalueze varsta embrionului in zile.
Dupa a douasprezecea saptamana, ritmul dezvoltarii devine mai lent si varsta se va calcula in saptamani, calcul care va continua la fel si in perioada de nou-nascut. Apoi, dupa prima luna de la nastere pana la doi ani, cand ritmul cresterii incetineste si mai mult, varsta se va calcula in luni, iar dupa aceea se va aprecia in ani.
Un ovul fecundat are diametrul de 0,2 milimetri.
Dupa 21 de zile, embrionul are greutatea de 1 gram, lungimea de 2 sau 3 milimetri, si latimea de 4. De la 3 saptamani si pana la 9 luni, fatul isi mareste greutatea de 3250 de ori, ajungand la 3250 de grame. In primele trei saptamani de sarcina apare coarda spinala in jurul careia se va forma mai tarziu coloana vertebrala, avand acum deja 4-5 vertebre. Din acest moment pana in saptamana a opta de sarcina, iar dupa unii a 12-a, ceea ce se dezvolta in uter se numeste embrion. Stadiul de embrion este etapa cea mai critica si cea mai vulnerabila din dezvoltarea omului, in aceste cateva saptamani incepand sa se formeze toate organele corpului, diferentiindu-se fiecare in parte. De aceea prima faza a sarcinii trebuie protejata in mod deosebit, orice factor extern nefavorabil, precum medicamentele, alcoolul, tutunul sau infectiile virale la mama, putand provoca tulburari sau malformatii grave.
In a 28-a zi (4 saptamani), canalul vertebral s-a inchis, iar in interiorul lui se afla maduva spinarii. Inima este deocamdata formata din unirea a doua vase mari sub forma unui tub. De asemenea, tot acum incep sa se vada ceea ce vor fi mai tarziu viitoarele brate si picioare. Mica mogaldeata, care se numeste deja om, cocosat, ghemuit si cu codita, la sfarsitul celei de-a patra saptamani, are abia jumatate de centimetru.
In a 35-a zi (5 saptamani) incepe sa i se contureze fata, abia distingandu-se doua cavitati deschise in loc de gura si nas, alte doua care vor contine ochii si inca doua fosete pe post de viitoare urechi. Sunt dezvoltate toracele si abdomenul. Degetele de la maini si picioare incep sa se delimiteze, iar in lungime ajunge la aproape 7 milimetri.
In a 42-a zi (6 saptamani), fata prinde expresie, incep sa se schiteze gura, narile si urechile. Forma embrionului se schimba datorita formarii barbiei si gatului, iar trunchiul se delimiteaza de cap. Pozitia sa este ghemuita, aplecat cu capul in fata, spre picioare. Ajunge sa atinga incredibila dimensiune de 1 centimetru.
In a 49-a zi (7 saptamani) arata ca un mic monstrulet, cu fruntea bombata, o gura ingusta si niste globi oculari distantati, lipsiti total de pleoape, urechile unde nu ne-am astepta sa le gasim, inserate undeva jos, la nivelul gatului, parca pe post de branhii. In gingii se disting viitorii dinti de lapte. Abdomenul si toracele sunt deosebit de voluminoase, ascunzand inima si un ficat mare, care incepe deja sa produca elementele sanguine. Membrele se alungesc, degetele se diferentiaza si se subtiaza si de asemenea se formeaza articulatiile. In saptamana a 7-a apare primul os, clavicula, urmand ca de acum sa se formeze si restul scheletului. In aceasta perioada, embrionul masoara 2 centimetri lungime.
In a 56-a zi (8 saptamani) i se indreapta capul si trunchiul. Devine mai flexibil, putand astfel sa-si indoaie spatele, cu mainile sprijinite pe abdomen si genunchii usor indoiti.
Creste extrem de repede, astfel ca intre a patra si a opta saptamana ajunge la o lungime de patru ori mai mare. La sfarstiul saptamanii a opta are deja definite trasaturile umane si desi nu depaseste 3 centimetri si 10 grame, forma initiala a organelor se distinge, dispunand de maini, picioare, nas, gura, ochi si chiar pleoape. Tot din aceasta perioada medicul poate determina sarcina numai din palpare, apreciind si marimea uterului.
In saptamana a noua pleoapele care sunt in crestere, se inchid peste ochi, urmand sa se deschida abia in saptamana a douazeci si doua.
Din saptamana a 12-a si pana la nastere, micul embrion capata numele de fat. In urmatoarele sapte luni, tesuturile si organele deja formate, dar cu o structura simpla, se dezvolta cu o viteza incredibila, fatul luand foarte repede in greutate si crescand in lungime. Cantareste abia treizeci de grame, ajungand ca la nastere sa aiba 3-4 kilograme, iar lungimea corpului, de la 7-8 centimetri acum, ajunge la aproximativ 50 de centimetri.
La sfarsitul celei de-a douasprezecea saptamani cresc parul de pe cap, perisorii corporali si unghiile. Tot acum fatului i se formeaza organele genitale externe si incepe sa elimine urina, iar cu ajutorul ultrasunetelor i se poate constata deja sexul. Prin cordonul ombilical, fluxul sanguin este de un sfert de litru pe minut. Fata este formata, i se distinge clar gura, iar ochii sunt acoperiti deja de pleoape, dar acestea raman lipite printr-o membrana protectoare, subtire, pana la sfarsitul lunii a saptea. Ochii sunt initial o prelungire a creierului, dar raman legati de acestia numai prin nervul optic. Urechile urca, luandu-si pozitia definitiva. Bratele devin proportionate cu restul corpului, picioarele raman insa mai scurte deocamdata. Trunchiul creste rapid. Coloana vertebrala se osifica. Pe torace apar deja formatiunile mamare.
Intre saptamanile a treisprezecea si a saisprezecea se formeaza oasele. La sfarsitul celei de-a treisprezecea saptamani, fatul devine mai neted si mai rotund datorita grasimii care se acumuleaza sub piele.
In saptamana a paisprezecea, inima micii creaturi, pompeaza deja sangele.
In a 16-a saptamana (a 4-a luna) apar muschii, iar cartilagiile se ingroasa, de asemenea scheletul continua sa se osifice. Glandele sebacee si sudoripare incep de acum sa functioneze. Inima are o activitate de 140 de batai pe minut si este formata din doi ventriculi si doua atrii, care comunica pana la nastere prin orificiul care le traverseaza. Rinichii elimina urina netoxica. Acum fatul masoara 15 centimetri si are o greutate de 200 de grame.
In saptamana 18 se pot auzi deja bataile inimii, apasand urechea pe burta mamei. Tot in aceasta perioada se fac simtite miscarile fatului, care incepe sa-si anunte prezenta facand tumbe in lichidul amniotic, la inceput generand senzatii abia perceptibile, asociate cu bataile aripilor unui fluture sau cu gadilatura unei labute de pisica. Se pot confunda, in prima faza, cu miscarile din intestin. Apoi devin inconfundabile, caci gadilaturile se transforma in lovituri pe cinste uneori. La a doua nastere mama fiind familiarizata, percepe mai devreme aceste miscari. Este indicat sa inregistrati data primei miscari caci astfel se va putea stabili mai usor data probabila a nasterii. In caz ca sesizati incetarea miscarilor fatului, anuntati de urgenta medicul!
Saptamana a 19-a este marcata de formarea reflexelor musculare ale pleoapelor, palmelor, picioarelor, inghititului. Este perioada in care se dezvolta noi capacitati, simuleaza deja miscari de supt, inghite, sughite, isi suge degetul cel mare, se rostogoleste, isi strange pumnii si reactioneaza la zgomotul exterior.
A 20-a saptamana (a 5-a luna). Fatul are 25 de centimetri si 500 de grame. Din acest moment ia in greutate rapid. Sistemul nervos continua sa se maturizeze. Are deja formate si bine conturate degetele, falangele, unghiile si chiar amprentele digitale.
Saptamana 24 (a 6-a luna). Fatul isi agita mainile si picioarele, isi misca trunchiul, exersandu-si astfel muschii si devenind din ce in ce mai viguros. Are deja complet dezvoltate pentru respiratie fosele nazale. Buzele sunt si ele deja formate pentru supt, exersand pe degetul cel mare, obicei care va continua si dupa nastere. Incepe sa alterneze perioadele de somn cu cele de trezire, dormind 16-20 de ore pe zi. Ajunge la o greutate de 1000 de grame si lungimea de 30 de centimetri.
Intre saptamanile 26 si 29 plamanii fatului pot inspira singuri aerul, poate sa-si deschida deja ochii, iar forma umana este perfect conturata. Isi schimba pozitia in uter, cei mai multi copii intorcandu-se cu capul in jos in aceasta perioada.
In a 32-a saptamana (a 7-a luna), fatul are miscari tot mai articulate, mai coordonate si mai variate datorita perfectionarii centrilor nervosi care sunt in continua dezvoltare. De asemenea organele de simt se dezvolta si se perfectioneaza.

  • Astfel organul auditiv este cel mai solicitat, fiind si cel mai supus la stimuli cum ar fi bataile inimii, suntele vocii mamei, zgomotele intestinelor, toate acestea permitand auzului sa se dezvolte. Este recunoscut faptul ca dupa nastere, copilul recunoaste deja vocea mamei.

  • Organul vizual al copilului la nastere, este la fel de dezvoltat ca si cel al unui adult, desi uterul mamei este lipsit de lumina. Inchide si deschide ochii reactionand la intunerc si lumina, ceea ce inseamna ca celule vizuale din retina sunt stimulate normal. In schimb pentru a focaliza obiectele sau pentru a reactiona manifestandu-si emotia, atunci cand ii este solicitata vederea, are nevoie de o perioada mai mare de timp de la nastere.
  • Si mirosul este prezent la nastere, unii nou-nascuti intorcand capul spre sanul mamei datorita mirosului de lapte. Ca dovada, atunci cand sunt pusi sa suga la sanul altei mame, unii bebelusi, din cauza faptului ca sunt obisnuiti cu mirosul propriei mame, refuza suptul.
  • Gustul este de asemenea bine dezvoltat, diferentiind gustul dulce de cel acru, amar sau sarat. Pe primele le tolereaza declansandu-i reflexul de supt si de inghitit, pe celelalte le refuza strambandu-se.
    Pielea fatului se ingroasa si se acopera de sebuum, protejandu-l astfel de actiunea lichidului amniotic. Isi schimba pozitia, intorcandu-se cu capul spre colul uterin. Atinge deja 40 de centimetri si 1500-1700 de grame.

In saptamana 36 (a 8-a luna), stratul de grasime e din ce in ce mai mare, rotunjind formele bebelusului, iar pielea devine roz. Ajunge la 2400-2500 de grame si la o lungime de 45 de centimetri. De acum, in caz de nastere prematura, sansele de supravietuire sunt de 95%.
A 40-a saptamana de sarcina (a 9-a luna), copilul a ajuns la termen, cu o lungime medie de 50 de centimetri si o greutate aproximativa de 3000-4000 de grame. Felicitari, ati dus sarcina la bun sfarsit. Acum greul a trecut, de acum incepe greul!!

Imbatranirea placentei

posted by:

Stadiile de imbatranire sau maturare ale placentei sunt definite ecografic, adica aspectul ecourilor returnate de placenta in cadrul acestei investigatii este cel ce contureaza un anumit grad al maturitatii placentare. Exista 4 astfel de stadii, notate de la 0 la 3. Stadiul 3 este caracteristic perioadei termenului si semnifica iminenta acestuia, stadiul 2 apare putin inaintea termenului si anunta apropierea lui, iar stadiile 0 si 1 se intalnesc in restul sarcinii (stadiul 1 numai in cea de-a doua jumatate a sarcinii). La 24-25 saptamani placenta ar trebui sa se gaseasca in stadiul 0, cel mult 1 de maturare. Prezenta unor stadii ecografice avansate evidentiaza o imbatranire precoce a placentei, cu formare de mici trombi care eventual sufera si un proces de calcifiere (care de altfel sunt responsabili de aparitia ecourilor specifice vazute la ecografie). Aceasta presupune o reducere a schimburilor transplacentare intre mama si fat, si deci la un anumit grad de suferinta fetala in uter. Tinand cont de explicatiile sumare de mai sus, putem concluziona totusi ca daca nu exista semne de suferinta fetala, este vorba probabil de o interpretare eronata a gradului de maturare al placentei. Acest lucru este perfect posibil, dat fiind faptul ca diferentele intre aspectele ecografice ale celor 4 stadii de maturare sunt relativ mici si deci pot fi usor confundate. Este drept, diferenta intre stadiul 3 si stadiul 1 este semnificativa, dar erori date de artefacte ecografice apar relativ frecvent.

Sarcina prelungita

posted by:

Sarcina prelungita este acea sarcina care dureaza mai mult de 280 de zile, aceasta fiind considerata durata medie a unei sarcini la oameni, adica exact 40 de saptamani, prima zi de sarcina fiind considerata prima zi de la ultima menstruatie. Aceasta valoare de 280 de zile s-a calculat considerandu-se un ciclu mediu de 28 de zile, pentru femeile care au un ciclu mai mare de 28 de zile se adauga la cele 280 de zile numarul de zile ce depasesc 28 de zile de ciclu. La oameni perioada de gestatie, care este perioada de timp dintre momentul fecundarii si nastere este de 265 de zile si adaugand cele aproximativ 15 zile de la prima zi a ultimei menstruatie si pana la conceptie rezulta cele 280 de zile sau 40 de saptamani. Statistic s-a observat ca peste 95% din gravide nasc cu sarcini intre 38 si 42 de saptamani. O sarcina care depaseste 42 de saptamani poate reprezenta un lucru anormal, expunand fatul unor pericole crescute, putand sa apara asa zisul sindrom de postmaturitate. Este important sa se estimeze cat mai exact momentul cand va avea loc nasterea, momentul nasterii se poate estima prin mai multe metode de catre medicul ginecolog, prin examinarea gravidei si determinarea marimii uterului, detectare batailor inimii fatului, prin ecografie care este mai precisa incepand cu cel de al doilea trimestru de sarcina.
Cauzele ce determina sarcina prelungita
Sarcina cea mai lunga este sarcina avuta de Jacqueline Haddock, care a avut o sarcina de 398 de zile. Aceasta a adus pe lume o fetita de un kilogram si 360 de grame. Motivatiile exacte ale sarcinei prelungite sunt deocamdata neclare fiind determinata de factori materni, fetali si genetici. S-a observat ca sarcina prelungita apare mai frecvent la femeile aflate la prima sarcina si care sunt fie prea tinere fie prea in varsta pentru sarcina, la femeile cu sarcini multiple in antecedente, adica la femeile care care au nascut feti vii de mai mult de 6 ori. In majoritatea cazurilor depasirea a 42 de saptamani de sarcina ar trebui sa traga un semnal de alarma, dupa cele 42 de saptamani cresterea fatului este foarte redusa sau nula. In cazul sarcinii care depaseste 42 de saptamani, poate aparea sindromul de dismaturitate, care se caracterizeaza printr-o serie de modificari fetale dintre care enumeram: scaderea stratului de grasime subcutanata, tegumente uscate si ridate, aparitia unor pete pe cordonul ombilical, al tegumentelor si a membranei amniotice cu fecale de la fat, unghii lungi, o agitatie a fatului neobisnuit de mare. Aceste probleme apar si datorita fenomenului de imbatranire a placentei, care se manifesta prin diverse modificari precum calcificari si edeme ale acesteia, degenerarea fibrinoida si microinfarcte, datorita acestor modificari se ajunge la scaderea aportului de substante nutritive si mai ales de oxigen la fat putand surveni fenomenul de asfixie.
Ce este de facut in cazul sarcinii prelungite?
Daca ati depasit cele 40 de saptamani de sarcina nu va faceti griji, este absolut normal ca travaliul sa se declanseze pana la implinirea a 42 de saptamani, si chiar in saptamana 43, pentru ca poate fi si o masurarea gresita varstei sarcinii cu o eroare de pana la 14 zile. Inducerea artificiala a travaliului este recomandata doar incepand cu saptamana 43 de sarcina. Conform diverselor studii internationale 80% din sarcinile de peste 43 de saptamani sunt urmate de un travaliu spontan, de aceea este de preferat a se astepta declansarea naturala a travaliului, in acest timp se recomanda ca sarcina sa fie atent monitorizata de un medic, care va analiza atent sarcina si starea fatului, prin analiza batailor inimii fatului si prin vizionare la ecograf, abia apoi se pot aplica diverse metode artificiale de inducere a travaliului si doar in conditii extreme in care se constata ca sanatatea mamei si/sau a copilului este in pericol se poate recurge ca ultima solutie la nasterea prin operatie cezariana.

Cezariana

posted by:

Operatia cezariana sau operatia C, reprezinta nasterea chirurgicala a unui copil printr-o incizie la nivelul abdomenului si uterului mamei. Incizia poate fi facuta la nivelul abdomenului inferior, deasupra zonei pubiane (transvers) sau, in anumite situatii, sub forma unei linii ce uneste ombilicul cu zona pubiana (verticala).
In majoritatea cazurilor femeia ce naste prin cezariana poate ramane constienta pe parcursul nasterii si poate fi cu noul nascut imediat dupa operatie.
Indicatii pentru cezariana
Din 1970 si pana la inceputul anilor 1980 nasterea prin cezariana a crescut de la 5% pana aproape de 25% din totalul nasterilor. Inca de atunci specialistii in sanatate publica si-au exprimat ingrijorarea ca obstetricienii folosesc abuziv operatia cezariana.
Astazi, doctorii au mai multe criterii care sa-i ajute in a lua decizia de a practica cezariana.
Cezariana neplanificata
Pana la 30% din cezariene sunt practicate dupa un travaliu dificil si greoi (distocie). Multe cezariene sunt practicate in urgenta atunci cand fatul sau mama prezinta semne de suferinta sau cand apar complicatii, ca cele ale cordonului ombilical sau ale placentei, placenta abruptio de exemplu (separarea prematura a placentei de peretele uterin).
Cezariana planificata
Cand exista probleme cunoscute ale sarcinii sau factori de risc ce fac nasterea naturala nesigura, operatia cezariana este planificata din timp. Exemple pentru astfel de probleme cunoscute din timp sunt:

  • fatul in pozitie pelvina;

  • placenta blocheaza cervixul (placenta praevia);
  • o boala cronica a mamei (preeclampsia) si, in unele cazuri, factori legati de o nastere cezariana anterioara.
    Aproximativ o treime din nasterile cezariene sunt planificate din timp pentru femei care au mai suferit in antecedente o operatie cezariana. Din punct de vedere medical, motivele pentru a efectua o noua operatie cezariana sunt urmatoarele:

  • probleme ce au condus la un travaliu dificil sau o nastere cezariana anterioara, ca un pelvis ingust sau un fat mare (disproportie cefalopelvina)
  • factori ce cresc riscul rupturii unei cicatrici uterine in timpul travaliului, ca o cicatrice verticala, trei sau mai multe cicatrici post operatie cezariana, tripleti sau mai multi, sau un fat foarte mare de la 4,1 kg pana la 4,5 kg
  • lipsa accesului la supraveghere medicala de catre un medic cu experienta in operatiile cezariene facute in urgenta sau lipsa facilitatilor de a se practica operatia cezariana in urgenta

In unele cazuri, o femeie ce a suferit o operatie cezariana poate naste pe cale naturala. Aceasta este numita “Nasterea vaginala dupa o operatie cezariana”.
Etapele operatiei
Pregatirea pentru operatie
Majoritatea operatiilor cezariene sunt practicate cu anestezie epidurala sau spinala folosite pentru anestezierea senzatiilor in zona abdominala. Numai in situatii de urgenta se va folosi anestezia generala ce face ca pacienta sa devina inconstienta in timpul nasterii cezariene.
Este posibil ca spitalul sa trimita pacientelor instructiuni de pregatire preoperatorie sau ca una din asistente sa le furnizeze instructiuni in vederea pregatirii pentru operatie.
In vederea pregatirii pre-operatorii, pacientele vor avea bratele legate de masa de operatie pentru propria lor siguranta, iar un camp operator va fi asezat de-a lungul toracelui acestora. Un tub subtire intravenus va fi introdus la nivelul antebratului sau a mainii pacientei; prin acesta este posibil sa se introduca un sedativ care va ajuta femeia sa se relaxeze. O sonda vezicala este introdusa in uretra pentru a ajuta pacienta sa urineze in timpul si dupa interventia chirurgicala. Zona pubiana va fi rasa, iar zonele pubiana si abdominala vor fi spalate cu un sapun antibacterian. Zona de incizie poate fi acoperita cu o folie de plastic adeziva sau cu un camp operator in vederea protejarii acestei arii.
Inainte, in timpul si dupa operatia cezariana pacientei ii vor fi monitorizate strict tensiunea arteriala, ritmul si frecventa cardiaca precum si saturatia oxigenului in sange. De asemenea, este posibil ca pacienta sa primeasca antibiotice pentru a preveni infectiile ce pot apare dupa nastere.
Tehnica operatiei cezariene si nasterea
Imediat ce anestezia si-a facut efectul, doctorul incepe sa faca incizia in abdomenul inferior si uter. Pacienta poate sa simta o senzatie de presiune sau de tractiune in momentul in care copilul se naste. Dupa nasterea copilului prin incizia facuta anterior, medicul indeparteaza placenta si inchide plaga.
Imediat dupa operatie, pacienta este dusa in reanimare unde asistentele o pot supraveghea si trata. De obicei perioada de sedere in reanimare este intre 1 si 4 ore, dupa care aceasta este mutata in salon.
Daca medicul a indicat un tratament anume asistentele il vor explica pacientei si o vor ajuta in recuperare.
O operatie cezariana poate fi practicata numai de medici specialisti ca:

  • obstetricieni

  • perinatologist (specialist in medicina materno-fetala – valabil numai in SUA)
  • medic de familie specializat in operatia cezariana (valabil numai in SUA)
  • chirurg

Daca medicul care a urmarit gravida nu poate efectua si operatia cezariana, desi prevede necesitatea acesteia, o va dirija din timp spre un alt medic specialist ce poate practica acest tip de operatie. Medicul de familie poate asista chirurgul in timpul interventiei chirurgicale si poate furniza ingrijirile postoperatorii.
Unele nasteri prin cezariana sunt planificate din timp; altele sunt practicate in urgenta atunci cand exista risc materno-fetal.
Cezariana planificata
Unele operatii cezariene sunt planificate cand este cunoscuta o problema medicala ce poate face ca travaliul sa fie periculos pentru mama si copil.
Indicatiile operatiei cezariene includ:

  • scaderea fluxului sanguin la nivelul placentei inainte de nastere. Acest fapt se produce atunci cand mama dezvolta preeclampsie, adica niveluri crescute ale tensiunii arteriale in timpul sarcinii.

  • necesitatea, din punct de vedere medical, de a induce nasterea, dar fara succes;
  • greutatea fetala mai mare de 4,1kg;
  • boala sau suferinta materna ce se preconizeaza a fi agravata de catre travaliu, de exemplu diabetul zaharat;
  • placenta blocheaza cervixul (colul uterin), denumita placenta praevia;
  • leziuni active de herpes genital in preajma datei probabile a nasterii care pot duce la infectarea fatului in timpul nasterii naturale, cauzind serioase probleme acestuia;
  • infectia mamei cu virusul imunodeficientei umane (HIV), virus ce poate fi transmis fatului in timpul nasterii naturale;
  • sarcina multipla. Directia si marimea inciziei depinde de pozitia fetusilor.
    In mod particular, operatia cezariana este necesara in sarcinile multiple atunci cand:

  • gemenii impart un singur sac amniotic (gemeni monoamniotici) deoarece exista riscul incurcarii cordonului ombilical;
  • trei sau mai multi fetusi;
  • gemeni siamezi;
  • un uter ce nu se poate contracta in mod adecvat in timpul travaliului (inertie uterina) facand astfel travaliul lung si dificil;
  • prezentatii patologice sau fetusi macrosomi (fat mare).

Aproximativ o treime din nasterile prin cezariana sunt programate din timp pentru femeile care au mai suferit anterior o astfel de interventie. Criteriile medicale pentru o alta operatie cezariana, planificata, sunt:

  • o problema curenta care a dus la un travaliu dificil sau la o operatie cezariana in antecedente, un pelvis ingust sau un fat mare (disproportie cefalopelvina);

  • factori ce pot duce la cresterea riscului de ruptura uterina in timpul travaliului ca cicatrici uterine verticale, trei sau mai multe cezariene anterior, tripleti sau mai multi fetusi, fat foarte mare de la 4,1 kg pana la 4,5 kg;
  • lipsa accesului la supraveghere medicala constanta de catre un medic specializat in operatia cezariana efectuata in urgenta sau lipsa facilitatilor de a practica o operatie cezariana in urgenta.

Cezariana de urgenta
Multe din operatiile cezariene sunt practicate in urgenta cand apar probleme materno-fetale sau cand apar complicatii inainte sau in timpul travaliului. Aceste situatii sunt urmatoarele:

  • suferinta fetala (sugerata de catre o frecventa cardiaca foarte scazuta sau foarte rapida);

  • placenta abruptio (separarea prematura a placentei de peretele uterin), ce poate duce la o sangerare excesiva (hemoragie) si scaderea rezervelor de oxigen ale fatului;
  • probleme care tin de cordonul ombilical si care pot reduce sau aboli fluxul de sange catre fat, ca atunci cand cordonul ombilical se torsioneaza, sau atunci cand acesta aluneca in vagin inaintea fatului, fatul angajandu-se spre vagin presand cordonul ombilical (procidenta de cordon);
  • travaliu prelungit si dificil (distocia);
  • travaliu oprit in evolutie (insuficenta de progresie);
  • disproportie cefalopelvina, adica o combinatie intre un fat cu un cap foarte mare si o mama cu un pelvis ingust. Aceasta situatie este adesea legata de oprirea travaliului din evolutie sau de distocie.

Riscurile operatiei
Operatia cezariana este considerata relativ sigura. Exista insa risc crescut in aparitia complicatiilor materne comparativ cu nasterea naturala. O pacienta cu operatie cezariana necesita un timp mai mare de recuperare fata de cea care a nascut natural.

Complicatii ce necesita internare Nastere naturala Nastere prin cezariana
Toate complicatiile 10.0 17.0
Infectii uterine 2.9 5.2
Leziuni chirurgicale 0.1 3.9
Hemoragii, pierderi masive de sange 2.4 2.9
Patologia vezicii biliare 2.2 2.8
Complicatii genitale sau urinare 1.3 1.7
Complicatii pulmonare sau cardiace (cardioplumonare) 0.6 1.3
Trombi sanguini (tromboembolism) 0.3 0.9

Alte riscuri ale operatiei cezariene includ:

  • greata, varsaturi, dureri severe de cap dupa nastere (legate de anestezie si de actul chirurgical)

  • infectia inciziei
  • traume ale copilului in timpul nasterii
  • imaturitate pulmonara a noului nascut, daca data probabila a nasterii a fost calculata gresit
  • mortalitatea materna (foarte rara). Riscul total de deces al femeilor care au planificat operatia cezariana este foarte scazut (mai putin de 3 la 100 000).

Cele mai multe decese materne dupa o operatie cezariana apar atunci cand aceasta este facuta in urgenta (30 la 100 000).
Desi majoritatea femeilor se recupereaza fara complicatii atat dupa nasterea naturala cat si dupa cea prin cezariana, acestea din urma necesita un timp mai indelungat pentru recuperare si ingrijiri medicale speciale postoperatorii, deoarece operatia cezariana este totusi o interventie chirurgicala majora. Femeile ce nasc prin cezarina necesita 3 pana la 5 zile de spitalizare, comparativ cu 1 sau 2 zile pentru cele ce au nascut natural. Recuperarea completa dupa nasterea prin cezariana este de 4 pana la 6 saptamani, comparativ cu 1 pana la 2 saptamani pentru nasterea naturala.
Riscuri tardive:
Femeilor cu cicatrice uterina le creste riscul aparitiei complicatiilor tardive. Aceste riscuri cresc cu fiecare operatie cezariana adaugata si includ:

  • ruperea cicatricei uterine la o sarcina ulterioara sau in timpul travaliului (ruperea uterina)

  • placenta praevia, adica implantarea placentei in partea inferioara a uterului, blocand astfel cervixul
  • placenta accreta, placenta increta si placenta precreta (ultima fiind cea mai grava) reprezentind dezvoltarea placentei in profunzimea peretelui uterin, ceea ce poate duce la o hemoragie severa dupa nastere, uneori necesitand histerectomie (indepartarea pe cale chirurgicala a uterului).

Ingrijiri post-operatorii
Dupa o operatie cezariana pacienta este monitorizata atent pentru urmatoarele 24 de ore in vederea preventiei complicatiilor. Pacienta va primi medicatie antialgica (contra durerii) si va fi incurajata sa se mobilizeze pe distante scurte inca din primele 24 de ore postoperator. Mersul poate ajuta la eliberarea gazelor acumulate in abdomen. De obicei mobilizarea este deranjanta, dar durerea se va reduce treptat la cateva zile dupa nastere. Perioada medie de spitalizare dupa cezariana este de 3 pana la 5 zile. Pacienta poate hrani si ingriji noul nascut imediat ce se simte in stare. Inainte de externare pacienta va primi instructiuni de ingrijire post-operatorie si date despre simptomele unor eventuale complicatii. Incizia abdominala se vindeca in medie in aproximativ 4 saptamini si este posibil ca pacienta sa prezinte dureri in zona respectiva pana la un an post-operator.